În America de Nord, mai ales în statul Wyoming, ar trăi, zice-se, o ciudată creatură, rareori văzută, arătând ca un iepure ce poartă pe cap o pereche de coarne. Pare o corcitură năstruşnică între un iepure şi un cerb, ori poate o antilopă, s-au gândit localnicii, care i-au dat, de aceea, un nume „combinat” care reflectă ideea de hibrid, de creatură-himeră, născută dintr-amestec nefiresc între specii: jackalope. Dar chiar există astfel de creaturi - iepuri cu coarne? - se întreabă scepticii.
Legendă naţională, vedetă locală
Nişte animale cu înfăţişare ciudată,
părând într-adevăr nişte iepuri "încornoraţi", există, asta e sigur. Şi
se prea poate ca ele să fi inspirat poveştile despre miticul jackalope.
Iar descoperirea adevărului din spatele mitului şi mai ales implicaţiile
pe care le-a avut această descoperire pentru ştiinţă, pentru umanitate,
sunt încă şi mai fascinante decât poveştile despre animalul fabulos.
Cum se naşte o legendă? Se porneşte de
la ceva care chiar există şi se adaugă în jur, strat după strat, tot
felul de lucruri închipuite, cum ai face un ghem de lână, înfăşurând şi
tot înfăşurând firul în jurul lui, făcând astfel ghemul să crească tot
mai mare.
Aşa s-a întâmplat şi cu jackalope,
iepurele cu coarne, despre care se povestesc fel de fel de năzbâtii: că
ar fi o încrucişare între un cerb pititc şi un fel de "iepure ucigaş",
cu apucături sălbatice; că ar fi în stare să imite graiul omenesc; că
femelele pot fi mulse când dorm şi că laptele ar avea tot soiul de
însuşiri tămăduitoare; că aceste fiinţe se împerechează, spre a a se
înmulţi, doar în timpul furtunilor puternice, cu tunete, trăsnete şi
grindină, ceea ce explică de ce sunt atât de rari...
- Povestea spune că primul asemenea animal a fost văzut în 1829, în preajma localităţii Douglas din statul american Wyoming. În anii 1930, jackalope a început să fie cunoscut în toată ţara, datorită fraţilor Herrick, doi taxidermişti (adică specialişti în "împăierea", sau naturalizarea animalelor) din Douglas, care au combinat capete de iepuri cu coarne de cerb şi le-au montat ca pe nişte trofee de vânătoare, vânzându-le drept "capete de jackalope". Orăşelul Douglas a rămas până azi credincios legendei iepurelui cu coarne: aici există o statuie a lui jackalope, se celebrează anual o sărbătoare dedicată lui, se vând cărţi poştale şi timbre, postere, brelocuri şi căni, tricouri şi tot felul de alte obiecte promoţionale cu imaginea animalului urecheat şi cornut, există trofee de jackalope (la fel de autentice ca şi cele făcute de fraţii Herrick) expuse prin baruri, iar localnicii se distrează pe seama turiştilor ignoranţi şi creduli, care ascultă cu gura căscată poveştile despre vedeta faunei locale - uimitorul iepure cu coarne.
- Referirile mitologice la un astfel de animal sunt însă mai vechi şi mai răspândite, depăşind mult "folclorul" de secol XX din Douglas, Wyoming. Legende ale amerindienilor din tribul Huichol vorbesc despre un schimb de coarne între iepure şi cerb, iar în poveşti încă şi mai vechi, din vremea aztecilor, iepurele şi cerbul apar adesea pereche, ca fraţi, uneori chiar gemeni.
Şi nu se întâmplă numai în America: şi
în Europa, în folclorul german, de pildă, se întâlnesc referiri la o
stranie creatură numită Wolpertinger, un animal ce
seamănă cu mai multe altele deodată, cel mai adesea descris ca un iepure
cu coarne, aripi şi colţi. De altfel, folclorul european e plin de
astfel de himere - fiinţe alcătuite din părţi ale
corpului luate de la diverse animale, uneori şi de la om -, trădând
veşnica fascinaţie a omului faţă de aceste făpturi, născute din gândirea
magică şi văzute ca populând o lume de dincolo de aceasta, o altă lume, care era, pentru strămoşii noştri, la fel de reală ca şi cea în care trăiau zi de zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu